Sărbătoarea o ţin mai ales femeile cu nume de Ecaterina, Caterina, Cătălină. Nu muncesc deloc de frică să nu înnebunească. Se ştie că Sfânta este aspră.
Sfânta Ecaterina de Alexandria, așa cum mai este cunoscută, este o sfânta creștină și fecioara, care a fost martirizata la începutul secolului al IV-lea, in timpul împăratului roman Maxentius. Aceasta a trăit între 287 – 305. La peste 1.100 de ani de la martiriul său, Ioana d’Arc a identificat-o pe Ecaterina ca fiind unul dintre sfinîii care i-au apărut si au sfătuit-o.
Biserica Ortodoxa o venerează ca mare muceniță și o prăznuiește în ziua 25 noiembrie. în Biserica Catolica ea este venerată în mod tradițional ca fiind unul din cei Paisprezece sfinți ajutători.
Din cele mai vechi timpuri, de această sărbătoare au fost legate tradiții și superstiții. Se spunea că fetele care posteau în această zi reușeau să-și găsească alesul. Tradiția este valabilă și pentru femeile căsătorite, cu probleme în căsătorie, se spune că dacă postesc, soțul lor se va îndrepta. Sfânta Ecaterina se spune că este ocrotitoarea căsătoriilor.
Pe 25 noiembrie, în Belgia, dacă ninsoarea a acoperit pământul , se spune că Sfânta Ecaterina se arată cu un voal alb, anunțând astfel o iarnă foarte grea.
Femeile din Franța și Marea Britanie sărbătoresc această zi în moduri deosebite. În Franța, femeile nemăritate de peste 25 de ani își trimit cadouri între ele, se felicită, iar prietenii le fac bonete fie de culoarea galbenă (credință), fie verde (înțelepciune), participând chiar la parade cu aceste bonete. Femeile singure din Marea Britanie participă la parade ce se încheie cu focuri de artificii.
sursă foto: playtech.ro
sursă text: Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor româneşti (Humanitas, 1998) Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura Astra Museum, 2014;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, volumul I, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1898;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997;
Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009.