Articole

Praznicul Moşilor de Iarnă, Duminica Lăsatului sec de carne. Tradiții și Obiceiuri

Praznicul Moşilor de Iarnă, Duminica Lăsatului sec de carne. Tradiții și Obiceiuri

Winamp, iTunes Windows Media Player Real Player QuickTime Android

Sâmbătă, 5 martie, creștinii ortodocși prăznuiesc Moșii de iarnă, numiți și Moșii cei mari. La acest praznic sunt pomeniți moşii şi strămoşii noştri, trecuţi de-a lungul deceniilor la viaţa veşnică.
Sărbătoarea este însoţită de superstiţii potrivit căreia în această sâmbătă, urmată de Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, nu este bine să lucrezi, altfel rişti să înnebuneşti sau să tremuri.
În ziua în care se săvârșește Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescură, pentru vii și morți. Ele sunt așezate pe Sfântul Disc, alături de Agnet, partea din prescură care reprezintă pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse și asupra lor. Amintim că în cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul și Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniți), participă la sfințenie prin prezența lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc.
Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos.
Moșii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morților, în număr de șapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. În tradiția ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfințite, coliva, prescura și o sticlă de vin. De asemenea, se sfințesc vase cu mâncare și pachete cu alimente pe care rudele celor adormiți le împart după slujba de pomenire.
În sâmbăta morţilor se dă de pomană colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcintă, fructe, vin şi lumănări aprinse. La mormintele rudelor este obligatoriu să fie aprinse măcar două lumânări, care au rolul de încălzi sufletele morţilor.
La praznicul Moşilor de Iarnă, pe 5 martie, în sâmbăta ce precede Duminica Lăsatului sec de carne (din 6 martie) se împart anumite alimente: plăcinte și produse lactate. În funcție de obiceiurile locale, pe lângă aceste alimente tradiționale, pentru cei trecuți la viața veșnică se mai împart și vase umplute cu mâncare gătită, cu apă sau băuturi fără alcool, preparate în casa gospodarilor care împlinesc ritualul parastasului.
După data 5 martie urmează săptămâna albă sau a brânzei: 7-13 martie, o etapă pregătitoare pentru începerea Postului Mare. În acest interval, credincioşii au dezlegare să consume mai ales produse lactate: lapte, brânză, bucate de culoare albă, dar și pește și ouă.
Odată cu Moşii de Iarnă începe etapa celor şapte sâmbete de comemorare a celor plecaţi la Domnul, etapă care se încheie în Sâmbăta lui Lazăr ( 21 aprilie) prăznuită înainte de Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor lui Iisus).
De unde provine denumirea de „moșii de iarnă”?
Cuvântul „moși” provine de la „strămoși”, si se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul „moși”, sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moși amintim: „Moșii de primăvară” (de Măcinici), „Moșii de vară” (sâmbătă dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moșii de iarnă” (sâmbăta de dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).
Tradiții și obiceiuri
În ziua praznicului, tradiţia spune că, pentru pomenire, sunt necesare mai ales: coliva, un colac, o sticlă de vin, pomelnicul şi lumânări. După posibilităţi, credincioşii mai duc la biserică, spre pomenire, pachete cu piftie, cu carne, brânzeturi, mere şi cu bucatele preferate de cei pe care-i comemorează.
Persoanele comemorate, spune tradiţia, veghează asupra casei de unde au plecat în eternitate.
Potrivit ritualului creştin ortodox, atât la Moşii de Iarnă (prima din cele şapte sâmbete), cât şi la ultima, Sâmbăta lui Lazăr, creştinii ortodocşi fac parastase: cu preparate de dulce (la Moşii de Iarnă) şi cu mâncare de post la Sâmbăta lui Lazăr, pomenire la care participă, prin tradiţie, mai mult femeile.
Obiceiuri în Transilvania
În această zonă a ţării, în ziua praznicului, gospodinele slujesc la Biserică pachete cu bucatele preferate de cel comemorat. Alături de colivă, gospodinele pun în pachet şi o prăjitură specială (pupi), un chec umplut cu mere. După slujbă, pachetele se împart celor săraci. În cimitire, se fac slujbe speciale la mormintele rudelor comemorate, se aprind lumânări şi tămâie.
În Banat, se prepară grâu cu unt
Credincioşii bănăţeni prepară pentru acest praznic grâu fiert preparat cu unt şi cu brânză. În pachetele care se împart săracilor, se pune acest preparat specific praznicului şi carne de porc. La fiecare ofrandă se împarte şi câte o lumânare.
În Bucovina
Gospodinele sfinţesc la biserică pachete cu produse lactate şi cu plăcinte umplute cu brânză. După slujba de pomenire, aceste ofrande se împart familiilor sărace care au mulţi copii.
Bătrânii spun că ziua Moşilor de iarnă mai era cunoscută şi ca Moşii de piftii şi Sâmbăta piftiilor. Este singura zi în care se mănânca piftii sau răcituri. Dacă mai rămâneau, a două zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariţia frigurilor în timpul verii. În această zi nu se lucrează. Femeile care încalcă această poruncă sunt pedepsite să tremure precum piftia şi să li se întoarcă pomana dată.
Lăsatul secului
Lăsatul Secului pentru carne se ține în Duminica Înfricoșatei Judecăți, 6 martie. În toate zonele rurale din țară Lăsatul Secului de Paști joacă un rol extrem de important. La lăsatul secului, înainte de intrarea în Postul Paştelui, în satul tradiţional aveau loc petreceri, fiecare înfruptându-se pe săturate din bucatele de care nu se vor mai putea atinge în post, pentru a nu le duce dorul.
Foarte multe tradiții încă se țin. De exemplu, Lăsata Secului de Paști păstrează tradiții specifice începutului unui an agrar, sărbătorit odată cu echinocțiul de primăvară.
Praznicul de duminică este împodobit, din moși-strămoși, de tradiții pe care creștinii ortodocși le respectă pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.
În foarte multe localități din sudul țării se obișnuiește ca gazda să lege o bucată de halviță cu o sfoară și începe să o plimbe prin fața tinerilor, organizați în echipe de câte doi, având mâinile legate la spate. Fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gura, un lucru mai greu decât și-ar închipui mulți. Majoritatea celor care participa la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește drept recompensă.
O altă datină care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.

sursa alba24.ro

Lasă un Comentariu

Your email address will not be published.


*


Citește articolul precedent:
martisor22
Mărțisorul – mit și legendă

Mărţişor Mărţişorul este un mic obiect de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, care...

Închide