Articole

Practici de protecţie legate de naştere și a noului născut

Winamp, iTunes Windows Media Player Real Player QuickTime Android

O serie de interdicţii din perioada sarcinii au ca principal scop naşterea unui copil sănătos, atât fizic, cât şi psihic.
– Femeia însărcinată trebuie să evite obiecte sau oameni urâţi, înspăimântători, deoarece copilul poate fi afectat. În cazul în care se confruntă cu o astfel de situaţie, ea trebuie să rostească o formulă magică, ce asigură atât protecţia ei cât şi a copilului: „Doi sântem şi doi vedem / Şi nimica să navem!” (Ceapa Sava, Lupşa, februarie, 1995).
– Când femeia gravidă vede un om nenorocit ori tilav, cu defecte la mâni, la picioare sau în altă parte a corpului, trăbă să scuipe şi să zâcă: „Doamne fereşte!” şi să bată de tri uări cu degetu’ într-un lemn.
– Femeia gravidă să nu ducă lemne sau aştiţe în poală, că i să fac la copil aripioare pe spate, care-i dau mâncărime la copil. Poate să scape numai dacă mă-sa îi mulge ţâţă pe spate.
– Ea nu are voie nici să ducă flori sau grăunţe în poală, că-i rămâne copilul cu pete pe piele.
– Gravida să nu puie nimic în sân, că rămâne pată pă copil.
– Ea n-are voie să doarmă pă spate prea mult, că atuncea creşte prea mare copilul.
– Dacă vezi cumva un om tilav când eşti gravidă, scopteşte în sân ca să nu te miri pă el. Dacă te-ai mirat, atuncea trebe să-i zâci la copil, după ce-l naşti: „Cum m-am mirat, aşe să să dezmire!”
– N-ai voie nici să duci flori la nas să le miroşi, că rămâne copilu’ cu pete pe faţă. Dacă cumva uiţi şi duci flori la nas, trebuie repede să-ţi duci mâna la spate ca să iasă petele pe spate şi nu pe faţă.
– Dacă vrei să dai în cineva aşe în joacă, trebuie să-l atingi, că dacă nu, rămâne copilu’ mut.
– Să ai grijă să nu sufli în foc, că iese copilu’ cu piele roşie pă faţă sau cu piele de şarpe (Mihuţ Ileana, Negreşti, iulie,1997).
Legat de practicile alimentare, este binecunoscută „pofta” pe care femeia însărcinată o are faţă de anumite
mâncăruri, băuturi, fructe etc., „poftă” care trebuie satisfăcută în limitele posibile. În caz contrar, se crede că există riscul ca ea să piardă copilul. Cu toate acestea, femeia nu are voie să fure mâncarea sau alimentele pe care le pofteşte, deoarece copilul se va naşte cu semnul obiectului furat pe corp.
Un alt set de practici au drept scop protejarea noului născut de boli specifice copilăriei, de spirite malefice, deochi, atunci când mortalitatea infantilă făcea ravagii.
Protecţia de deochi era şi este încă în numeroase cazuri asigurată de o aţă roşie cu mărgea albă, care se leagă la mâna copilului şi care se cheamă ghiocel. Femeile care privesc copilul trebuie să spună: Phui, să nu-l deochi!
În trecut, copilul nu era lăsat singur în casă sau afară nici un moment, de teama spiritelor rele, care-i puteau face rău.
Femeilor care vizitau nou născutul în perioada menstruaţiei le era interzis să pună mâna pe el, pentru ca nu cumva acesta „să facă bube”. Dacă cumva ele puneau mâna pe copil trebuiau să spună: Eu îs urâtă, tu să fii frumos şi curat!
(Ceapa Sava, Lupşa, februarie, 1995).
Un alt pericol pentru nou născut era furatul somnului. Toţi cei care vizitau copilul trebuiau să-i lase un obiect oarecare în leagăn ca să nu-i fure somnul. Acum se lasă bani.
O practică foarte cunoscută de alungare a spiritelor malefice, de protecţie contra bolii şi morţii era cea a schimbării numelui. Copilul bolnăvicios era dat pe fereastră unei femei din sat, care mergea cu el până într-un anumit loc, îi schimba numele de botez şi-l aducea înapoi mamei sale. Mama îl cumpăra de la femeia respectivă şi, din acel moment, nu mai folosea numele de botez al copilului, ci pe cel dat de femeie. Această practică simbolizează o nouă naştere a copilului, prin care el este scos de sub influenţa spiritelor malefice şi a bolii şi readus într-o stare nouă. Un nume nou înseamnă un nou început, ritualul putând semnifica în acelaşi
timp purificarea copilului şi înşelarea spiritelor malefice.
Se obişnuieste să se pună în leagănul copilului cărţi de rugăciuni şi tămâie ca să-l protejeze de Rău. Cărţile care se pun de obicei sunt Visul Maicii Domnului şi Rugăciunea Talisman.
De asemenea, copilul şi leagănul sunt stropiţi cu apă sfinţită în acelaşi scop. Pe lângă acestea, ei aşează în
leagăn lângă copil obiecte ce ţin de arsenalul unei magii simpatetice: o furculiţă, ca să i să bage în ochi la Diavol, dacă vrea să-i facă Rău, şi un cuţit, ca să-l taie pe care vrea să-i facă Rău la copil (Mihuţ Ileana, Dealul Negru, iulie, 1997).
Mamei îi este interzis să doarmă cu spatele la copilul nou născut până ce acesta are 6 săptămâni, în caz contrar vine Val-vârtej şi-l schimbă cu un copil mai urât.
Şase săptămâni după naştere n-are voie să intre în casă o femeie care-i la ciclu, că să umple copilu’ de bube. Dacă totuşi intră, ea trăbă să-i spuie la mama copilului şi să zâcă de tri ori: „Io-s urâtă, tu să fii curat!” (Mihuţ Ileana, Dealul Negru, iulie, 1997).
Până la şase săptămâni nu i se scot hăinuţăle la uscat, că să-mbolnăveşte copilu’. Poate să i să strâmbe gura sau ochii, să să uite ciocuş. Nu-i voie să scalzi copilu’ cu apă adusă după asfinţâtu’ soarelui şi de câte ori îl scalzi, treabuie pusă apă sfinţâtă în baia copilului. (Giurgiu Ana, Dealul Negru, iulie, 1997).

Articol inspirat din CREDINŢE ŞI PRACTICI MAGICO-RELIGIOASE, Cristina Căbulea

Share

Lasă un Comentariu

Your email address will not be published.


*


Citește articolul precedent:
descărcare
Modalităţi de prevestire a destinului viitorului copil

Una dintre vechile preocupări legate de naştere, în cadrul comunităţilor tradiţionale, a fost anticiparea sexului viitorului copil. Această preocupare era...

Închide