Intervalul zilelor cuprinse între 14 și 21 noiembrie sunt dedicate celor mai puternice animale din fauna României: ursul și lupul.
Filipii reprezintă o serie de sărbători dedicate lupului, organizate în două cicluri simetrice: Filipii de Toamnă (14-21 noiembrie) și Filipii de Iarnă (25 şi 31 ianuarie, incluzând regional și primele trei zile din luna februarie), ce delimitează limitele sezonului de împerechere al celui mai redutabil animal sălbatic din țara noastră.
Reprezentări mitice vag conturate, Filipii sunt patroni ai lupilor dar au și rolul de protector ai familiei, mai ales în gospodăriile unde erau vite care puteau fi supuse atacurilor animalelor sălbatice.
Intervalul Zilelor Filipilor, în număr de 3, 7 sau 9, variază regional, și numărul exact de zile ținut în fiecare gospodărie era „moștenit” de tinerele neveste de la soacra lor şi, în cazul în care era unica fiică, le adăuga acestora şi pe cele ţinute de propria familie.
Ultimul dintre cei 7 sau 9 Filpii se serbează în ziua de Ovidenie, 21 noiembrie, Filipul cel şchiop sau Filip şchiopul, fiind cel mai mare dintre toți Filipii.
Ca şi celelalte sărbători similare, zilele Filipilor se respectau cu strictețe, deopotrivă, de femei şi de bărbaţi, pentru ca oamenii să fie feriți nu numai de lupi, dar și de arsuri, înec, ologeală dar și de pagube produse de păsări sau animale sălbatice în general.
În aceste zile nu se coase, ţese, împleteşte și nu se dă din nimic din casă însă se lipeşte gura sobei ca „să se lipească gura lupului”.
Sursă:
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura Astra Museum, 2014;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, volumul I, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1898;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997;
Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009.