Femeile sînt cele care ţin Filipii de Toamnă. Numărul Filipilor variază de la unu la şapte. Cine îi ţine îşi apără casa de foc, stricăciuni, şerpi, strigoi, dar, mai ales, de pagubă de la lupi.
De Filipi femeile fac numai mâncare, nimic altceva. Este cu totul neîngăduit să macini, să torci, să înţepi, să coşi. Cel mai rău este sa coşi cu aţă roşie.
De la această dată, începe vremea împerecherii la lupii. Lupoaicele caută tăciuni. Se spune că dacă ar găsi tăciuni și i-ar mânca s-ar prăsi mai bine. La românii din Balcani există o sărbătoare asemănătoare, purtând numele de Sfinţii Surghinaţi.
Ca să-şi păzească gospodăria de lupi pe timpul iernii, femeile lipeau în această zi gura sobei, spre a lega şi gura lupilor, leagă foarfecele, iar unele nu îşi piaptănău părul ca să se încurce cărările lupilor în pădure. Şi pentru bărbaţi erau unele interdicţii. Ei aveau voie să lucreze orice, mai puţin să dea găuri cu burghiul, din acelaşi motiv: pentru a nu da lupul iama prin vite. Cei mici nu aveau voie să mănânce boabe de porumb fierte sau coapte, existând credinţa că se vor îmbolnăvi de bubat.
Înainte de a intra în Postul Crăciunului, oamenii fac petreceri mari. La petreceri trag cu puşca. Urmează un post de patruzeci de zile, cel mai lung după cel al Pastelui.
sursă foto: mariustuca.ro
sursă text:
Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri şi desluşiri, Editura Astra Museum, 2014;
Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;
Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, volumul I, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1898;
Ion Ghinoiu, Mitologie română: dicţionar, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013;
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997;
Obiceiuri tradiționale din România – Sărbători în imagini. Album, Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, 2006;
Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, Editura cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2009.