Articole

Drăgaica şi Sânzienele – Noaptea miraculoasă dinaintea odihnei soarelu

Drăgaica şi Sânzienele - Noaptea miraculoasă dinaintea odihnei soarelu

Winamp, iTunes Windows Media Player Real Player QuickTime Android

Una dintre sărbătorile de mare importanţă în civilizaţia românească este plasată în ziua de 24 iunie în care, atât biserica ortodoxă, cât şi cea catolică prăznuiesc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
În calendarul popular aflăm două denumiri – Drăgaica şi Sânzienele – ambele făcând referire la un bogat set de practici cutumiare.

Credinţele legate de încărcătura sacră şi de calitatea de omen (prevestire) ale intervalului cuprins între noaptea de 23 şi cea de 24 iunie sunt deosebit de bogate, majoritatea prezentând similitudini cu etalonul timpului festiv. Deschiderea cerurilor permite comunicarea lumii de aici cu cea de dincolo, dar şi revelarea unor taine:

dragaica
Cea dintâi denumire înscrie sărbătoarea în rândul celor cu aureolă erotică (Dragobetele, Drăgostiţele), subliniind astfel valenţele pe care le poartă în Valahia, Oltenia şi sudul Moldovei. Cea de-a doua este rezultatul unei transformări fonetice populare a numelui Sfântului Ioan (Sântion, Sânzion), deci este mai evident ataşată de calendarul religios.
Şi Drăgaica, şi Sânzienele au transferat numele unei plante emblematice căreia, pe lângă proprietăţile medicinale, i se atribuie şi cele de protecţie, de purificare şi de stimulare a energiilor vitale.

Este ziua în care „se întoarce crugul vremii spre iarnă”: Sânzienele dau ziua înapoi, ele iau din fiecare roadă câte puţin; păsările jelesc plecarea verii, iar cucul se îneacă cu orz sau cireşe, răguşeşte şi încetează să mai cânte, apoi se transformă în uliu şi aşa vieţuieşte până la Blagoveşteniile următoare; până şi soarele „se odihneşte o clipă la amiază”, iar plantele stau un ceas din creştere în miezul zilei .

În acelaşi timp, în jumătatea de sud a ţării este apreciată ca o zi de maturizare deplină şi de instituire a tihnei şi armoniei: „Drăgaica e aducătoare de noroc. Drăgaica se serbează ca să (dezgaţe, desprindă) bolile de oameni.”;

„Drăgaica face a se coace fructele şi semănăturile mai repede, ferindu-le de stricăciuni şi putrezire.”;

„Drăgaica se ţine pentru bunul trai în casă;

„În această zi se face descântecul de întors inima unuia către altul, spre a alunga vrajba dintre doi inşi şi a aduce între ei bunătatea şi voia cea dragă”.Ielele si sanzienele

O componentă comună ambelor arii culturale o constituie cea funerară: Moşii de Sânzienii constituie un reper important în cultul strămoşilor.
Credinţele legate de încărcătura sacră şi de calitatea de omen (prevestire) ale intervalului cuprins între noaptea de 23 şi cea de 24 iunie sunt deosebit de bogate, majoritatea prezentând similitudini cu etalonul timpului festiv. Deschiderea cerurilor permite comunicarea lumii de aici cu cea de dincolo, dar şi revelarea unor taine:

„Cine stă de veghe noaptea şi numără puii Cloştii care se ivesc pe cer unul câte unul va descoperi comori.”.

Starea de graţie a lumii întregi se cere atent vegheată:

„Cine doarme peste zi gălbeneşte ca floarea de sânzienii”.

Starea de veghe asigură şi protecţia de vijelii şi grindină, dar şi eficienţa magico-medicală a plantelor culese în ajun, care trebuie păzite întocmai ca usturoiul la şezătoarea de Sântandrei.
Timpul şi, prin el, ritmul activităţilor, sunt reechilibrate prin practici purificatoare şi apotropaice: lustratio per ignem (focurile lui Sântion din nord-vestul ţării şi „fetierile” coconilor din Maramureş), lustratio per aquam („La Drăgaică femeile se tăvălesc prin rouă. Se stropeşte cu apă hora fetelor, pentru ca Dumnezeu să dea ploaie.” , se fac scalde din infuzii de plante despre care se crede că aduc fetelor sănătate, vioiciune, dar şi farmec, atracţie).
Acestora li se adaugă culegerea rituală a plantelor numai de către persoane iniţiate, exorcizarea spiritelor malefice, stimularea forţelor vitale şi a celor fecundatoare.

Prestigiul Sânzienelor este subliniat de o calitate excepţională a momentului întâlnirii nopţii cu ziua, un moment în care natura îşi manifestă debordant forţele vitale: pentru că de la această dată întreaga fire „dă înapoi”, plantele ating apex-ul creşterii şi al virtuţilor lor tămăduitoare şi miraculoase. Vorbim aici despre o seamă de „flori şi buruieni de leac” a căror prezenţă nu este deloc surprinzătoare întrucât le-au fost recunoscute o seamă de calităţi utilitare (generatoare de arome, precum cimbrişorul şi voieştniţa sau de pigmenţi, precum drobuşorul), dar mai ales terapeutice.

Articol inspirat din Narcisa Alexandra Ştiucă, Spirala sărbătorilor.Rosturi, tâlcuri şi desluşiri

Share

Lasă un Comentariu

Your email address will not be published.


*


Citește articolul precedent:
Obiceiuri de nunta in Oltenia
Obiceiuri de nunta în Oltenia

Un moment important din viaţa omului marcat prin manifestări folclorice deosebite este căsătoria. Obiceiurile în legătură cu căsătoria depăşeau prin...

Închide