Articole

Coliva – Istoric. Rețetă

Coliva - Istoric. Rețetă

Winamp, iTunes Windows Media Player Real Player QuickTime Android

Ce este coliva?

Numele vine de la grecescul κόλλυβα, τά — ta kolliva sau κόλλυβον, τό — to kollivon, care inseamna coliva.
La inceput coliva a servit ca hrana, iar mai apoi la pomenirea mortilor, dupa modele si traditii care existau deja in lumea pagana a timpului. Coliva, facuta din grau fiert, indulcita cu miere sau cu zahar, inchipuie insusi trupul mortului, deoarece hrana principala a trupului omenesc este graul (din care se face painea).
Ea este o ofranda ce se aduce pentru sufletele mortilor la zilele randuite pentru pomenirea lor (in ritualul Bisericii Ortodoxe, la romani). Coliva inchipuie insusi trupul mortului si este o expresie materiala a credintei in nemurire si inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Hristos insusi le-a infatisat ca simboluri ale invierii trupurilor; dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada trebuie sa se ingroape mai intai in pamant si apoi sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune (Ioan 12, 24; I Cor. 15, 36 s.u,).

Istoria Colivei

Istoria bisericeasca arata ca, la 50 de ani dupa moartea Sfantului Teodor Tiron, imparatul Iulian Apostatul (361-363), dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare.
Crestinii nu cunosteau nicidecum gandul cel rau al paganului imparat. Dar Domnul, Cel cu ochiul Sau atotvazator, a stricat mestesugul cel tainuit si inselator al calcatorului de lege, pentru ca a trimis, (aievea sau in vis), la Arhiepiscopul Evdoxie, care era pe atunci patriarh al Constantinopolului, pe rabdatorul Sau de chinuri, sfantul marele mucenic Teodor, care era din randuiala tironilor. Acesta, venind la arhiereu, i-a zis astfel: „Degrab sculandu-te, sa aduni turma lui Hristos si sa poruncesti cu tarie ca nimeni sa nu manance bucatele si bauturile cele ce se vand in targ, caci toate sant intinate cu sange din jertfele idolesti, dupa porunca paganului imparat“. Arhiereul intreba: „Cum s-ar putea ca cei saraci sa nu cumpere bucate din targ?“ Atunci i-a grait sfantul: „Sa li se dea coliva si se va mangaia neajungerea lor“.
Nepricepandu-se arhiereul ce este coliva, sfantul l-a luminat: „Coliva este facuta din grau fiert si asa ne-am obisnuit noi a numi graul fiert in Evhaita“. Dupa ce a aflat numele Sfantului care apoi s-a facut nevazut, patriarhul indata a adunat toata lumea crestinilor si le-a spus ceea ce a vazut si a auzit. Deci, facand crestinii coliva, s-au ferit neantinati de mestesugul vrajmasului. Nimeni n-a cumparat din bucatele imparatesti, incat toate s-au stricat in saptamana aceea si le-au aruncat in mare. Nelegiuitul imparat, vazand ca tainuita lui cursa s-a vadit si nimic n-a sporit, foarte tare s-a rusinat. El a poruncit ca iarasi sa se vanda in targ obisnuitele bucate.
Nu mult dupa aceasta, sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Teodor in prima sambata a Postului Mare a fost randuita in calendar, pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397). Vineri seara, la Sfanta Liturghie a Darurilor inainte Sfintite, dupa rugaciunea amvonului, se canta Canonul Sfantului Mare Mucenic Teodor, compus de Sf. Ioan Damaschin, dupa care se sfinteste coliva si se imparte credinciosilor.

Rețeta Colivei

INGREDIENTE

500 g arpacas
350 g zahar
350 g nuca
6 pliculete zahar vanilat
5 lingurite coaja de lamaie
100 g stafide
1 pachet zahar pudra pentru ornat

PREPARARE

Coliva este mâncarea-simbol al ceremoniilor religioase închinate celor trecuți în neființă, ea reprezentând trupul celui dispărut, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se fac și pâinea și coliva).

Mod de preparare:

Se spală arpacaşul şi se pune în apă rece la fiert (faţă de orez, pentru colivă ai nevoie de trei ori şi jumătate mai multă apă decât arpacaş).

Se fierbe încet, la foc foarte mic, circa o oră, până ce bobul de arpacaş crapă, sau „înfloreşte”.

Între timp, se alege nuca, se separă câţiva mieji mai frumoşi pentru ornat. Se dă prin maşina de tocat sau se macină.

Se adaugă zahărul şi un praf de sare şi se amestecă mereu, ca să nu se lipească de fundul vasului.

Se dă deoparte şi se lasă la răcit, eventual cu un prosop curat umezit, ca să nu prindă coajă foarte groasă. Se lasă peste noapte şi dimineaţa se amestecă cu nuca, zahărul vanilat, coaja de lămâie, stafide, etc.

Share

Lasă un Comentariu

Your email address will not be published.


*


Citește articolul precedent:
sambata
Praznicul Moşilor de Iarnă, Duminica Lăsatului sec de carne. Tradiții și Obiceiuri

Sâmbătă, 5 martie, creștinii ortodocși prăznuiesc Moșii de iarnă, numiți și Moșii cei mari. La acest praznic sunt pomeniți moşii...

Închide