Articole

Bolile cele mai cunoscute şi tratamentul lor tradiţional

Winamp, iTunes Windows Media Player Real Player QuickTime Android

Prezentăm cele mai cunoscute boli şi câteva dintre numeroasele remedii empirice folosite în unele zone din România. Unele boli se pot vindeca în casă, altele necesitând intervenţia celor ce cunosc anumite remedii şi descântece, considerate a fi cele mai eficace.
Se pare că ţăranii ştiu că prevederea este mama înţelepciunii şi deţin în patrimoniul practicilor şi credinţelor
străvechi, numeroase mijloace, codificate simbolic, de prevenire a îmbolnăvirilor.

Albeaţă (leucom, cataractă)
Se suflă în ochi zahăr praf; Se pun într-o cârpă udă trei cuburi de zahăr, trei de sare şi un gălbenuş de ou, care se ard în cuptor până la carbonizare; praful de cărbune se suflă apoi în ochi;
Se spală ochiul cu apă sărată sau cu ceai de muşeţel (Matricaria chamomilla).

Amigdalită
Se pune în jurul gâtului o cataplasmă de usturoi (Allium sativum) ras; Se bea ceai de muşeţel (Matricaria chamomilla), de soc (Sambucus nigra) sau de mentă (Mentha viridis); Se pune în jurul gâtului mămăligă caldă;
Se face gargară cu petrol, apă sărată sau ţuică.

Anemie
Se bea vin de coacăze negre (Ribes nigrum).

Arsuri
Se pune pe locul vătămat albuş de ou, ulei, mătasea broaştei, var de pe pereţi, urină. Se întrebuinţează mătasea broaştei (Spirogyra sp.) sub formă de legături repetate peste locurile opărite sau arse, până se vindecă complet.

Bătături
Se ung cu unsoare, se leagă cu frunze de soc (Sambucus nigra), sau cu frunze de nalbă (Malva sylvestris); Se pune peste bătături urdă dulce, răşină, ceară sau frunze de crin (Lilium candidum).

Băşici la picioare
Contra băşicilor se aplică între degete o frunză de arin (Alnus glutinosa) sau sare.

Beţie
Nevasta celui băutor ţine un peşte (păstrăv) într-un litru de ţuică timp de o zi şi o noapte, după ce îl pune pe
vârtelniţă în pod, lângă coşul de fum, şi învârte vârtelniţa de trei ori în sens invers zicând:
„Aşa să uite (Pătru) a be
Cum o uitat peştele de apă.“

Boala de gură (băşici în interiorul cavităţii bucale)

Se clăteşte gura cu apă în care s-a pus piatră acră sau cu ţuică.

Boli de piept
Siropul obţinut din fierberea conurilor de brad (Abies alba), îndulcit cu miere este eficace pentru tuse şi
bolile de piept. Din ceapă (Allium cepa) se face ceai (din bulbul copt în spuză) şi se bea îndulcit cu miere.
Se aplică mămăligă fierbinte pe piept. Se foloseşte ceaiul din flori de măcieş (Rosa canina). Florile de sovârv (Origanum vulgare) sunt folosite ca ceai, în bolile de piept.

Boli de rinichi
Ceaiul din cozile uscate de cireşe (Cerasus avium) este eficace contra bolilor de rinichi. Ceaiul din frunzele şi vârful ramurilor înflorite de busuioc (Ocimum basilicum) este întrebuinţat la bolile de
rinichi. Ceaiul din frunzele şi tulpina de traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) se utilizează în bolile căilor urinare.

Bube dulci

Se zdrobesc câteva boabe de fasole uscată şi se amestecă cu smântână, obţinându-se o alifie cu care se ung
bubele. Se ung cu untură de porc, cu unt de oaie, se leagă cu frunze de mărul lupului (Aristolochia clematitis) sau de nuc (Juglans regia). Se prăjeşte ceapă (Allium cepa) şi se pune pe bube. Cătina (Hippophaë rhamnoides) – sub formă de scrum din planta arsă, în amestec cu scrum de pătrunjel (Petroselinum hortense) şi fasole, amestecate cu smântână proaspătă, până se face o alifie. Cu aceasta se ung bubele dulci, până dispar. Seminţele arse de fasole (Phaseolus vulgaris), făcute scrum, amestecate cu scrum de copită de vită şi smântână; se face o alifie cu care se ung bubele. După câteva zile bolnavul se vindecă. Cimbru sălbatic (Thymus sp.) se foloseşte ca ceai, din părţile verzi, cu care se tamponează bubele. Cărbunii de tei (Tilia cordata) pisaţi mărunt se amestecă cu scrum de fasole şi de coadă de bostan (Cucurbita pepo), se adaugă spumă de lapte şi se amestecăpână se face o alifie cu care se ung bubele;

Botele (joludruţe) – amigdalită
Se face gargară cu ceai de muşeţel (Matricaria chamomilla) şi se zice de trei ori:
„Boticuţă, boticuţă
Încalecă pă druguţă
Şi te du la valea sacă
Şi be apă să-ţi întracă
Şi te du la valea mare
Şi te pune în cărare
Şi să pt´ei ca o cicoare
Ca roua de Sfântu´ Soare.“

Bube în gât (Puroi la amigdale)
Se face gargară cu apă sărată, se bea ceai de muşeţel (Matricaria chamomilla).

Bube
Se spală cu ceai de muşeţel. Rădăcină de tătăneasă (Symphytum officinale); gălbenele (Calendula officinalis), toată planta, coada şoricelului (Achillea millefolium), cimbrişor (Thymus sp.), sunătoare (Hypericum perforatum), flori de păducel (Crataegus monogyna), muşeţel (Matricaria chamomilla) şi pelin (Artemisia absinthium) se fierb într-un litru de apă (tătăneasa se pune mai repede), se strecoară şi în ceaiul astfel obţinut se pun 300 g untură de porc, 100 g de ceară de albine, 50 g de propolis; se topesc, se amestecă bine şi se
păstrează sub forma unui unguent.

Căşunu´ (junghi)

Pe locul dureros se aplică pahare în care s-au introdus câlţi aprinşi din caier; (sunt, de fapt, cunoscutele
ventuze).

Colici
Se bea ceai de seminţe (fructe) de mărar (Anethum graveolens).

Constipaţie
Se bea ulei de ricin (Ricinus communis), zăr, iaurt, lapte dulce.

Constipaţie la sugari
Ceai îndulcit de muşeţel (Matricaria chamomilla).

Crăpături ale pielii

Se unge pielea cu ulei, cu smântână, cu o alifie obţinută din făină de mazăre amestecată cu smântână, cu
urină.

Contra ciumii
Ciuma vine din foame, sărăcie: contra ciumii se pun spini la geamuri sau se poartă o zgardă de usturoi
(Allium sativum).

Deochiul
Se sting nouă cărbuni aprinşi în apă numărându-se îndărăt. Dacă ei rămân la suprafaţă, cel pentru care s-a
căutat nu e deocheat, dacă se depun pe fundul vasului, a fost deocheat. Dacă „plâng“ (sfârâie) în timp ce se sting, e semn că a fost deocheat. Dacă e deocheat, bea trei înghiţituri, se spală pe frunte, pe gură şi pe piept apoi aruncă apa cu care s-a spălat, pe câine pentru ca acesta să ducă boala mai departe sau cu aceeaşi apă se spală trei balamale (corespunzând celor trei încheieturi pe care le are omul). Se merge la izvor cu un ulcior, fără a vorbi cu nimeni, şi se ia de nouă ori apă în ulcior, numărându-se în ordine descrescătoare. Din apa din ulcior se înghite de trei ori, apoi se aruncă la balamalele uşilor sau peste casă.

Degerături
Se pun pe locul degerat frunze de varză (Brassica oleracea) acră sau „moare“ din butoi.

Dezinfectare şi oprirea sângerării

Se pun pe rană frunze de pătlagină (Plantago major) şi sare. Pentru dezinfectare se spală cu ceai de
muşeţel (Matricaria chamomilla).

Diaree
Se bea ceai de ştevie (Rumex patientia), se mănâncă brânză friptă în ulei; se pune la dospit într-un litru
de ţuică un kg de afine din care se bea un păhărel în caz de diaree. Se foloseşte ceaiul din rădăcini şi fructe fierte de porumbar (Prunus spinosa). Ceaiul din holeră (Xanthium spinosum) se prepară din părţile aeriene ale plantei şi este foarte bun la bolnavii de diaree.
Viţa de vie (Vitis vinifera) se utilizează sub formă de zeamă de coarde şi ciorchine, în amestec cu zeamă de
pojarniţă (Hypericum perforatum) şi cătină (Hippophaë rhamnoides), care se fierb până la 20 de ore. După răcire se
strecoară şi se bea, bolnavii vindecându-se foarte repede.

Dizenterie
Zeamă de morcovi (Daucus carota), orez fiert (Oryza sativa), cartofi (Solanum tuberosum) fierţi, ceai de flori de muşeţel (Matricaria chamomilla) şi de seminţe de ştevie (Rumex patientia).

Dureri de burtă
Se înghite cărbune de lemn de brad. Se bea ţuică cu boia de ardei. Inul (Linum usitatissimum) sub formă de
legători din plante fierte, aplicate pe burtă, face să treacă durerile.

Dureri de cap
Se pun pe frunte frunze de varză albă (Brasica oleracea), de varză acră, frunze de hrean (Armoracia rusticana) sau frunze de nuc (Juglans regia) tânăr. Se pun pe frunte legători cu felii de cartofi cruzi. Cimbrişorul sălbatic (Thymus sp.) este folosit sub formă de legători, din plantele fierte. Făina de grâu (Triticum aestivum) prăjită este utilizată sub formă de legători la cap, contra durerilor.

Dureri de dinţi

Se bea ceai de muşeţel (Matricaria chamomilla), se
pune pe dintele bolnav ulei sau ţuică, se picură ulei de ricin
(Ricinus communis). Atunci când copilului îi cade un dinte,
acesta îl aruncă peste şură sau peste casă zicând:
„– Na´, cioară, d´int´e d´e s´er,
Tu dă-mi altu´ d´e oţăl.“
Se introduce în urechea din dreptul măselei bolnave un căţel de usturoi (Allium sativum) încălzit sau se fierbe
rădăcină de măcieş (Rosa canina), până când cantitatea de apă scade la jumătate şi apoi cu apa astfel fiartă se clăteşte măseaua. Se repetă tratamentul de mai multe ori pe zi iar durerile de dinţi dispar.Se foloseşte zeama din scoarţă de stejari (Quercus sp.), fierbinte, care se ţine în gură până se răceşte.

Dureri de ficat
Se bea ceai de rostopască (Chelidonium majus), sunătoare (Hypericum perforatum), pătrunjel de câmp (Pimpinella saxifraga).

Dureri de inimă (stomac)
Se bea ceai de flori de păducel (Crataegus monogyna), ceai de tarhon sau de coada şoricelului (Achillea millefolium), ceai de mentă (Mentha viridis), dulceaţă de afine, miere cu ţuică sau numai ţuică.

Dureri la încheieturi
Se pune o cataplasmă din rădăcină de hrean (Armoracia rusticana) rasă cu oţet. Aceeaşi cataplasmă se foloseşte la dureri de şale.

Dureri de mâini
Se ţin mâinile în sare caldă, se freacă cu oţet sau cu spirt; atunci când se umflă mâinile sau picioarele, se leagă
cu o frunză de brustur (Arctium lappa). Capul fiind sediul sistemului nervos central, nu este de neglijat
observaţia justă, făcută de ţărani, a modului în care funcţionarea aparatului digestiv influenţează bunul mers al întregului organism. Sinonimia „inimă“ – „stomac“ vine în sprijinul aceleiaşi afirmaţii.

Dureri de ochi
Se spală pe ochi cu ceai de lăcrimioare, de muşeţel (Matricaria chamomilla), de albăstrele sau cu lapte de la
femeia cu sugar. Primăvara se spală ochii cu apa ce iese din tulpinile tăiate de viţă de vie (Vitis vinifera).
Seva de busuioc (Ocimum basilicum) recoltată primăvara serveşte la vindecarea durerilor de ochi, picurându-se câteva picături în ochiul bolnav, de mai multe ori pe zi. Câteva picături de sevă de viţă de vie, recoltată
primăvara la tăiatul viei, se picură în ochiul bolnav, pentruclarificare vederii şi contra durerilor.

Dureri de piept
Se frecţionează pieptul cu oţet, ai (usturoi) şi sare. Se bea fiertură de rădăcină de lumânărică (Gentiana
asclepiadea). Se ţine pe piept sare încălzită. Coaja şi frunzele de nuc (Juglans regia) sunt întrebuinţate pentru ceaiuri contra durerilor de piept. Ceaiul din flori şi frunze de podbal (Tussilago farfara) este folosit contra durerilor de piept. Buruiana de năduşeală (Teucrium chamaedrys) se foloseşte sub formă de ceai neîndulcit.

Dureri de picioare
Se aplică cataplasme din piedicuţa ursului (Lycopodium clavatum) şi oţet.

Dureri de splină
E indicat ceaiul de rostopască (Chelidonium majus).

Dureri de şale
Se pun la şale o pungă sau o pânză cu sare caldă; se ţin la şale cărămizi încălzite sau se strânge mijlocul cu o
centură lată.

Dureri de testicole
Se utilizează legătorile din florile şi fructele fierte de clocotici (Staphylea pinnata). Legătorile se aşează pe
burtă şi pe testicole, pentru calmarea durerilor.

Dureri de urechi
Se face un „bucium“ astfel: în ceara de albine topită se introduce o bucăţică de pânză de cânepă (Cannabis
sativa) care apoi se face sul şi se lasă să se întărească, după care se introduce în ureche şi capătul rămas afară se aprinde. Astfel iese din ureche toată murdăria; se afumă urechea bolnavă cu fum de seminţe de cânepă sau se picură în ureche „apă de viţă“ (Vitis vinifera).
Cu ceai de muşeţel (Matricaria chamomilla) se fac spălături în urechi, iar cu plantele fierte se fac legători.
Ambele procedee duc la încetarea durerilor.

Epilepsie
Se vinde copilul pe fereastră şi i se dă un nume de animal: Ursu, Lupu; se crestează în formă de cruce, degetul
mic de la mâna stângă.

Febră
Se pun cartofi (Solanum tuberosum) la picioare, ştergar cu oţet şi apă rece la frunte. Se pun felii de cartofi la
frunte şi la tălpi, comprese cu oţet şi apă rece, frunze de hrean (Armoracia rusticana). Se înveleşte bolnavul într-un cearşaf ud, călduţ şi se ţine acolo o vreme, pentru a favoriza transpiraţia.

Furunculi
Pe bube se aplică legători cu plante de in (Linum usitatissimum), fierte mai mult timp. După mai multe
legători durerea dispare şi bubele se retrag. Frunzele şi florile zdrobite de lumânărică (Verbascum phlomoides) se conservă în spirt; zeama obţinută după macerare se aplică pe bube, determinând dezumflarea acestora.

Gălbinarea (Hepatită)
Se pun nouă flori galbene de dovleac (Cucurbita pepo) în 1/4 litri de ţuică şi se lasă la dospit nouă zile. Din
aceasta se bea câte o linguriţă înainte de masă. Se bea ceai de rădăcină de lumânărică. Copilul bolnav de hepatită
trebuie ţinut în casă, la căldură.

Gută
Se mănâncă seminţe de brânduşă de toamnă (Colchicum autumnale).

Hemoragie
Se pune oţet sau apă cu sare. Se pune pe rană praf de var de pe pereţi.

Hemoroizi
Părţile aeriene de troscot (Polygonum aviculare) se fierb în apă timp de o oră. Ceaiul rezultat se consumă
neîndulcit, contra hemoroizilor.

Întărirea organismului
Planta numită slăbănog (Impatiens noli-tangere) se utilizează sub formă de băi, în care se scaldă cei slăbiţi.
Cu crengile de cătină (Hippophaë rhamnoides) se fac băi ce au ca efect întărirea organismului slăbit.
Spinul mare (Onopordon acanthium) se utilizează sub formă de băi; se folosesc ramurile plantei, culese în
timpul înfloririi.
Băile cu frunze de pătlagină (Plantago major) sunt bune pentru înviorarea organismului slăbit.
Din crengile tinere de soc (Sambucus nigra) se fac băi. Crengile se taie foarte mărunt. Copiii slabi îşi revin
imediat după ce sunt îmbăiaţi în aceste băi.
Rădăcinile de iarbă mare (Inula helenium) se taie mărunt, se pun la macerat în rachiu, timp de 24 de ore, după
care se pun într-o sticlă cu vin, continuând maceraţia timp de 10 zile. Consumat câte o lingură, de două ori pe zi, timp de 10 zile duce la întărirea organismului.

Înnoirea sângelui
Se mănâncă urzică fiartă (Urtica dioica) sau se bea vin de coacăze (Ribes nigrum).

Junghiuri
Se pune pe locul bolnav o alifie din miere de stup şi frunze de tutun (Nicotiana tabacum) zdrobite; dacă ai
junghiuri la şale faci o „turtă cu t´iper´ şi te legi la şale“.

Limbrici (ascaridioză)
Se mănâncă usturoi (Allium sativum), se bea moare de varză (Brasica oleracea), se mănâncă sâmburi de dovleac (Cucurbita pepo), se bea petrol cu zahăr, se unge cu petrol pe la buric şi pe la nas.

Malarie
Ceaiul din părţile aeriene ale troscotului (Polygonum aviculare) este bun pentru vindecarea frigurilor.
Din buruiana de friguri (Ranunculus repens) se face ceai, din planta întreagă şi se consumă neîndulcit, câte
3-4 căni pe zi, până la vindecarea completă.
Din planta numită holeră (Xanthium spinosum) se face ceai, din planta întreagă, în combinaţie cu ceaiul de
morcov (Daucus carota), pentru încetarea frigurilor.

Mătreaţă
Se spală părul cu ceai de muşeţel (Matricariachamomilla) şi se descântă:
„Moimă, moimată,
Cată de-ndărată,
Că de nu-i îndărăta
Boala ce ră te-a călca“

Muşcătură de albină
Se pun comprese cu apă rece sau o bucată de fier sau se ia pământ dintr-un muşuroi de furnici sau „lut“ de la
izvor.

Muşcătură de câine
Se pune pe locul rănit păr de la câinele care a produs rana. Se descântă cu păr de la câine.

Muşcătură de şarpe
Se leagă strâns din sus de muşcătură, se arde cu tăciune aprins sau cu ţigară şi se suge sângele de pe locul
muşcăturii.
Descântec pentru muşcătură deşarpe:
„Legi un şir de iarbă şi spui:
La fântâna cea de piatră,
Este-o fată bujorată.
Face pt´ită de cenuşă,
Şi cu lapte de căpruşă.
Cine-o mânca, a crepa,
Cine-a sord´i, a plezn´i,
Zermele cu zermoaia,
Şerpele cu şerpoaia.“

Muştitu´ (inflamaţie a degetelor de la picioare)
Se leagă cu frunze de arin (Alnus glutinosa), făină de mălai şi un fir de lână.

Năsăditură (sânge rău)
Se pun pe spate, sub un pahar, lipitori care să tragă sângele cel rău. După aceea se aruncă lipitorile în cenuşă,
sau pot fi păstrate într-un pahar cu apă.

Negi
Se ung negii cu şoricul de la slănina afumată, care se îngroapă apoi sub streaşină. Se descântă:
„Lună nouă, crai în ţară,
Mână-ţi purceii
Să-mi sugă negeii.“
Latexul galben din tulpina de negelariţă (Chelidonium majus) se foloseşte la ungerea negilor şi bătăturilor, de trei ori pe zi, ducând la vindecarea acestora.
Latexul alb din tulpina de laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides) se foloseşte la arderea negilor.

Otrăvire
Se bea lapte.

Panariţiu
Cu tărâţele prăjite de grâu (Triticum vulgare) se fac legători la degetul infectat.

Pentru creşterea părului
Se spală părul cu ceai de ceapă (Allium cepa), de urzică (Urtica dioica), de ramuri de salcie (Salix sp.). Se
frecţionează rădăcina părului cu lichidul conţinut de o specie de scai mare sau se unge părul cu unsoarea ce a stat
timp de câteva zile la stâlpul casei, pe rădăcina unei flori sau se spală părul cu apa în care a fiert „stroh“ de fân.

Pistrui
Se ung cu latexul din buruiana numită lapte câinesc (Euphorbia amygdaloides). (Aceeaşi plantă se mai utilizează sub formă de cataplasmă în psoriazis.)

Păduchi
Se frecţionează cu frunze de strigoaie (Veratrum album) (care e bună şi la animale atunci când au păduchi), cu petrol, cu zeamă de urzică (Urtica dioica) sau de nucă fiartă.

Pojar
Copilul trebuie să stea la căldură şi să i se dea să bea „acrele“: lapte acru, oţet de poame „îndoit“ cu apă.

Pentru poftă de mâncare
Se bea ceai de chimion (Carum cavi), de coada şoricelului (Achillea millefolium), de frunze de pelin (Artemisia absinthium).

Pript´itură (umflătura încheieturii mâinii)
Se pun comprese cu apă rece şi cu oţet.

Răceală
Se fac inhalaţii cu floarea de fân sau se inspiră fumul de tărâţe de grâu sau de făină de mălai; se bea ceai de
muşeţel (Matricaria chamomilla), se încălzeşte sare şi se
pune pe piept.
Se bea ceai din flori de salcâm (Robinia pseudacacia).
Se bea ceai făcut din părţile aeriene de salvie (Salvia pratensis). Ceaiul de flori şi frunze de podbal (Tussilago
farfara) este foarte bun la răceală, producând transpiraţii puternice. Ceaiul din flori de soc (Sambucus nigra) se
foloseşte contra tusei şi răguşelii. Ceaiul din rădăcini şi flori de nalbă (Malva sp.) este
eficace pentru tuse. Ceaiul din frunze verzi sau uscate de ţelină (Apium graveolens) se foloseşte contra tusei şi răguşelii.

Răguşeală
Se bea ceai de tarhon (Artemisia dracunculus), muşeţel (Matricaria chamomilla), mentă (Mentha viridis),
soc (Sambucus nigra); se prepară un amestec de lapte, gălbenuş de ou şi miere.

Răni
Florile Răndospite de muşeţel (Matricaria chamomilla) se lasă la dospit 2-3 luni în ulei. Tinctura obţinută se aplică pe răni.
Cărbunele şi scrumul provenite din arderea florilor şi a lemnului de tei (Tilia sp.) se aplică pe răni, până la
vindecarea acestora.

Râie
Se freacă pielea cu piatră vânătă sau cu leşie. Se unge corpul cu alifia obţinută din zeamă de tutun (Nicotiana tabacum) în amestec cu grăsime de porc proaspătă.

Reumatism
Băile din frunze de dud (Morus sp.) servesc la ameliorarea durerilor reumatice.
Se fierbe scoarţa de stejari (Quercus sp.) câteva ore şi în fiertura obţinută se fac băi la picioarele bolnave.
Băile din frunze de boz (Sambucus ebulus) sunt folosite contra durerilor reumatice. Frunzele de nuc (Juglans regia) se fierb circa 3 ore. În fiertura obţinută se ţin picioarele bolnave de reumatism.

Scrântitură (luxaţie)
Se frecţionează cu unsoare de porc sau cu săpun şi lapte şi se pun la loc oasele.

Scurgeri albe (leucoree)

Ceaiul din flori şi frunze de nalbă (Malva silvestris) se foloseşte sub formă de băi. Ceaiul provenit din fierberea crengilor de stejari (Quercus sp.), consumat câte o cană pe zi, este bun contra scurgerilor la femei.
Ceaiul de păpădie (Taraxacum officinale) din părţile aeriene ale plantei se foloseşte fie băut, fie sub formă
de băi sau spălături.
Ceaiul de mătase de porumb (Zea mays), amestecat cu coji de ceapă roşie (Allium cepa) este bun pentru
scurgerile femeilor.

Sifilis
Din mentă (Mentha viridis) se face un ceai cu care se fac spălături. Zeama obţinută prin fierberea părţilor aeriene şi inflorescenţele de sovârv (Origanum vulgare) se foloseşte pentru băile celor bolnavi.

Somnul copilului
Se pun în leagăn, în dreptul capului, paie de la coteţul porcului, se pune mătura pe leagăn sau se dă
copilului să bea 2-3 picături de ceai de mac (Papaver somniferum). Când un musafir iese din casa cu nou-născut
ia o scamă de pe el şi o pune pe perna copilului zicând „Somnu´ şi ţâţa“.

Spărietul copilului – (atunci când copilul plânge mereu)
mama îl pune în leagăn şi rotind mâna de trei ori deasupra copilului, zice:

„– Pătru te-o făcut,
Pătru te-o botezat,
Pătru paloş în mână ţ-o dat
Să te apere de spăriet.“

Stomac
Ceaiul din flori şi frunze de slăbănog (Impatiens noli-tangere) este folosit la calmarea durerilor de stomac.
Se foloseşte ceaiul de muşeţel (Matricaria chamomilla).
Ceaiul din frunze de mentă (Mentha viridis) se consumă, ca tratament zilnic, 3-4 căni pe zi, de regulă neîndulcit.
Ceaiul din fructele de măcieş (Rosa canina) se recomandă în durerile de stomac. Ceaiul de urzică (Urtica dioica), neîndulcit, obţinut din planta întreagă, fiartă timp îndelungat, este folosit contra durerilor stomacale.
Din păpădie (Taraxacum officinale) culeasă în luna mai, se face un ceai bun pentru bolile de stomac.

Sturul
O boală a cărei cauză se pare că este vântul (de aceea până la şase săptămâni hainele copilului nu trebuie
lăsate afară peste noapte). Se ia sacul în care s-a adus făină de la moară, se întoarce pe dos, se freacă pielea copilului şi apoi se scutură deasupra focului zicând:
„De-i fapt de vânt,
Meargă-n vânt,
De-i fapt din apă,
Meargă-n apă.
De-i fapt di pă garduri,
Să meargă pă garduri,
De-i fapt di pă gunoaie,
Să meargă pă gunoaie,
Pruncu´ să rămână curat,
Cum Dumnezău l-o lăsat.“

Tăieturi
Frunzele de pătlagină (Plantago major) se aplică pe tăieturi, pentru oprirea sângerării.

Tuberculoză
Se beau acrituri, borş, zăr; ceai de iarba lui Tatin (Symphytum officinale).

Tuse
Se găureşte o sfeclă (sau o ceapă) şi se pune miere în mijloc, se prăjeşte pe sobă şi se bea zeama (rezultată din mierea topită); se bea ceai de seminţe de ovăz (Avena sativa), lapte dulce cu unsoare, ceai de soc (Sambucus
nigra), de cimbru (Satureja hortensis), de mentă (Mentha viridis), de coada şoricelului (Achillea millefolium), de
ceapă (Allium cepa).

Tuse măgărească
Iei o măgăriţă, o porţi pe lângă apă şi apoi îi dai celui bolnav să-i bea din lapte. Bei ceai de cimbrişor de
câmp (Thymus sp.). Se foloseşte ceaiul din frunze şi rădăcini de pătlagină (Plantago major). Ceaiul din părţile aeriene de salvie (Salvia nemorosa) este foarte bun pentru tusea uscată. Ceaiul din flori de tei (Tilia sp.) ajută la oprirea tusei.

Ulcior
Se pune la ochi un pai de mătură udat cu rouă sau cu apă de pe geamul aburit.

Varice
Fructele de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum) se trec prin răzătoare şi se lasă la dospit în petrol,
timp de 3-4 zile. Apoi, cu tinctura obţinută, se pun comprese pe varice.

Vătămătură (dureri de burtă, balonări, indigestie)
Din pătrunjel (Petroselinum hortense) se foloseşte rădăcina plantei. Se fac legători calde, care se aplică pe
burtă. Din buruiana de pântece (Inula germanica) se fac legători calde aplicate pe burtă, pentru calmarea durerilor.

Viermi intestinali
Se recomandă ceaiul din „rosătura“ de ramuri de soc (Sambucus nigra), care duce la eliminarea viermilor în
scurt timp.

sursa: Anamaria Lisovschi •ETNOIATRIA,MAGIA ŞI DESCÂNTECUL TERAPEUTIC

Lasă un Comentariu

Your email address will not be published.


*


Citește articolul precedent:
ursita
Descântec de dragoste

"Plecai pe o cale Plecai pe o cărare Mă întâlni cu o ciută Ciuta era aprinsă Ciuta era încinsă. Unde...

Închide