Articole

Biserica Crucilor – Mecca Olteniei în Evul Mediu

Winamp, iTunes Windows Media Player Real Player QuickTime Android

Biserica de peste dealul Muierii, situată la câțiva kilometri de comuna Goiești, cu hramul „Înălțarea Domnului Isus”, a reprezentat Mecca Olteniei pentru binecuvântarea sufleteasca și vindecare trupească pentru zeci de mii de pelerini, în sec. XVIII și XIX.
Biserica mântuirii și vindecării credincioșilor din zona, a devenit o ruina începând cu jumătatea sec. XX. Orice urmă de licărire a acestui lăcaș bisericesc, ca instituție organizată, pentru aceste minunate plaiuri, dispare definitiv din 1980, după ce cutremurul din 1977 îi crăpase catastrofal.
Biserica din satul Crucile (Dolj), azi dispărut, „Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos” s-a sfințit în 1753, în urma arătării Domnului în vedenie lui Radu Ciobanu, care a și însemnat locul cu cruci, cum se scrie în pisanie.
«Precum spune legenda: Radu Ciobanu păzindu-și turma de oi prin locurile acestea, pe unde atunci era numai pădure seculara, a adormit sub niște copaci și în vis i s-a arătat îngerul care i-a zis „să faci Biserica!”. Deșteptându-se speriat, a fugit la Olt la Arcești; dar după 3 ani se pomenește cu turma iar aici și din nou în vedenie este sfătuit să facă Biserica.
De asta dată nu mai fuge, pentru ca cele mai multe din oi, fătându-i câte doi mieri, turma i se mărește și atunci el înțelege că aceasta nu este decât semn de la CEL de SUS.
Înainte de a începe lucrarea Bisericii pune oamenii și din copacii cum erau în pădure, fără a-i scoate din rădăcină, cioplește 40 de cruci. Andrei Bălăcescu, stăpânul moșiei, aflând, trimite o sluga de taie crucile, însă îndată își ia pedeapsa, căci orbește, și numai după ce face pocăință plângând 40 de zile la acele cruci, îi revine vederea.
De aceasta auzind și sultanul turcesc a trimis 40 de oca de ceară și astfel Radu se hotărăște să înceapă zidirea. Tot prin vedenie i se spune că înainte de a o termina va muri, însă să nu-l îngroape, căci la 3 zile va învia. Și așa a și fost. După aceasta întâmplare el a mai trăit 9 ani, în care timp el a zidit Biserica, chiar în locul unde au fost crucile, din care unele se păstrează și azi: șapte fiind puse în zidul catapeteasmei, una la iconostas înaltă, până la tavan, plina de inscripții, în majoritate nume, probabil ale credincioșilor, care înegrite de fum nu se mai pot citi – și alte câteva în zidul de la intrare.

crucile

Se vede însă că lucrarea a mers încet, căci la moarte a lăsat ginerelui său – Popa Preda să o înfrumusețeze cu zugrăveală, acoperind-o la început cu scoarță de tei, pe urmă cu rogojini și mai târziu cu scânduri (blane) de stejar. Și isprăvindu-se în zilele luminatului Domn Io Mihai Constantin Suțu s-a sfințit cu blagoslovenia iubitorului de Dumnezeu Kir Kir Oligorie Episcopul Râmnicului – noul Severin în luna lui Octombrie 26.
În aceste împrejurări înălțată, curând s-a dus vestea și din toate părțile dau năvală fel de fel de bolnavi, cari îngenunchind cu evlavie la sfintele cruci și implorând mila divină, foarte mulți din ei se întorc sănătoși, iar din daniile lor, Biserica se împodobește cu odoare, cu vesminte, candele de argint etc.»
„O biserica” de Econ. P. Draghici, revista „Arhivele Olteniei”, anul I, ian. 1922, nr. 1, din Craiova

Devenită Mânăstirea „Tezluiu” deținea sate și moșii conform documentelor din 1830.Își pierde din importanță după 1863 odată cu legea secularizării averilor mânăstirești. Din acel moment lăcașul monahal a decăzut treptat, dispărând ca mânăstire, până în 1900.
Până în anul 1922, lăcașul bisericesc s-a reparat de două ori, în 1913 frumoasa pictura în frescă a fost văruită iar crucile tencuite. Din 1919 a fost de doua ori jefuită de hoți „când n-a rămas aici decât zidul”.
Din anul 1922 începe părăginirea, acest proces agravându-se după anul 1941 odată cu depopularea constantă a satului Crucile.
În urma cutremurului din 1977, construcția bisericii suferă grave degradări. După anii 1980 autoritățile au încercat repararea acestui centru de cult creștin, monahal și tămăduitor al unor boli din corpul omenesc prin terapie și evlavie sufleteasca din Evul Mediu aproape trei secole în șir. S-a constatat că dezastrul cutremurului a fost letal, clădirea neavând centuri solide de beton, ci doar câteva legături de fier și orice încercare de consolidare era inutila. Biserica trebuia demolata și reconstruita. Graba deciziilor sistemului comunist privind interesul pentru acest trecut istoric s-a soldat cu un eșec, azi imensa clădire alba e invadată de un imens arțaris.
Construcția bisericii actuale, cu două turle, cu ziduri groase de circa jumătate de metru, cu fațada în stil sigur brâncovenesc, mai există încă în picioare, cu interiorul dărăpănat și crăpat, cu turlele sparte, dezvelite, dar în picioare.
Zidurile groase și crucile făcătoare de minuni se află încă în ea, cruci de care nu îndrăznesc nici răufăcătorii să le distrugă sau să le fure. Nici ierarhii bisericii Mitropoliei Olteniei nu au fost interesați să le achiziționeze pentru a fi prezentate într-un muzeu spre a le face cunoscute generațiilor de azi.
biserica4  biserica2   biserica3
Foto: dantiganila.blogspot.ro

Articol inspirat din Doljanul Murgași Pe Valul Vremilor Valache – Ilie tița, Iozefina Tița

Share

Lasă un Comentariu

Your email address will not be published.


*


Citește articolul precedent:
cununii
Magia cununiilor legate

În tradiția populara se spune ca este legat acel bărbat/băiat care în urma unei vrăji nu se mai uita la...

Închide